Amarantul, regele cerealelor un aliment care nu ar trebui sa ne lipseasca din bucatarii

Ştiaţi câ… poporul aztec făcea idoli din amarant, miere şi sînge uman şi apoi îi mincau? Cortes era de părere câ aceste practici erau înfiorătoare şi a ars toate cîmpurile cultivate cu amarant. Aşa a dispărut amarantul, fiind redescoperit abia peste citeva secole.

Amarantul, de multe ori numit „cereala străveche a aztecilor”, datează de 8 000 de ani. Se crede că era consumată pe scară largă de azteci, înainte să fie cuceriţi de spanioli. Amarantul este apreciat pentru superioritatea sa nutriţională şi a fost numit combustibilul războinicilor. A fost apreciat şi ca un dar care l-a mulţumit pe Montezuma, datorită proprietăţilor nutritive şi curative.

Care este povestea?

Amarantul, cunoscut şi sub denumirea de ştir sau de moţul curcanului, este o plantă apreciată pentru calităţile sale culinare, dar şi cosmetice. Există aproximativ 60 de varietăţi de amarant. Seminţele sînt destul de mici, au aproape aceeaşi mărime ca seminţele de susan şi o nuanţă specifică de galben-albicios. Aroma lor este o combinaţie de seminţe şi zahăr. Au o textură crocantă cînd sînt prăjite. Frunzele diverselor varietăţi de amarant sînt comestibile şi au gust foarte asemănător cu spanacul.

Unde este cultivat?

China este cel mai mare producător de amarant. Este cultivat şi în Mexic, America Centrală, iar în ultimii ani şi în unele regiuni din Statele Unite, cum ar fi Colorado, Illinois şi Nebraska.

De ce ar trebui să consumăm?

Amarantul se înscrie în categoria cerealelor cu cele mai multe proteine. Conţine un aminoacid esenţial, lizina, care lipseşte din celelalte cereale, împreună cu restul cerealelor, amarantul completează de fapt gama proteinelor, dar, în plus, are unul dintre cele mai consistente conţinuturi de fibre. Dintre toate cerealele, numai quinoa se clasează înaintea amarantului la conţinutul de fier. Este o sursă bogată de calciu, magneziu şi acid folie. Conţine substanţa fitochimică numită squalenă, care ajută la reducerea colesterolului şi luptă împotriva cancerului.

Remedii casnice

Florile de amarant sînt folosite în Perú pentru a trata durerile de dinţi şi febra. în Ecuador, din aceste flori se prepară o băutură cu rom, numită „aguardiente”, despre care se spune că reglează menstruaţia şi „curăţă sîngele”.

Sanatate

Cancer: Squalena este un antioxidant care se găseşte în mod natural în amarant şi poate opri alimentarea cu sînge a tumorilor. Uleiul din ficat de rechin, o sursă mai des folosită pentru conţinutul de squalenă, are doar 1 %, în timp ce uleiul de amarant are 8%.

Prevenirea cancerului mamar: Cercetătorii susţin că una dintre compo­nentele seminţelor de amarant poate inhiba creşterea tumorilor.

Boli de inimă: Deşi ovăzul este indiscutabil cereala „care absoarbe” colesterolul, amarantul pare să fie aproape la fel de eficient în scăderea nivelului LDL, fiind o alternativă viabilă pentru persoanele alergice la ovăz sau cărora pur şi simplu nu le place ovăzul.

Diabet: S-a descoperit că amarantul ajută la prevenirea hiperglicemiei şi poate reduce complicaţiile diabetului. Intr-un studiu efectuat pe şobolani cărora li s-a indus diabetul, amarantul a scăzut în mod semnificativ nivelul glucozei, a crescut nivelul de insulină şi a normalizat funcţiile ficatului.

Secrete în folosirea amarantului

Selectare şi depozitare:

  • Amarantul se poate găsi sub formă de faină, care se foloseşte la copt. Se combină cu faina de grîu în cantităţi egale pentru a prepara aluatul de pîine.
  • Seminţele de amarant pot fi păstrate în frigider cel mult şase luni, într-un recipient închis etanş.

Sugestii de preparare şi servire:

  • Deoarece seminţele de amarant sînt atît de mici, ele se clătesc în apă rece folosind o sită fină sau un tifon. Seminţele pot fi gătite la cuptor sau fierte în abur.
  • Seminţele de amarant au un gust mai bun dacă sînt gătite împreună cu lichide cum ar fi sucul de roşii.
  • Frunzele sînt folosite ca orice legumă fiartă sau prăjită.
  • Amarantul este un ingredient excelent pentru îngroşarea supelor.
  • Amarantul se fierbe sau se găteşte împreună cu o altă cereală în suc de mere, apoi se serveşte cu fructe proaspete.
  • Amarantul recongelat, cu puţine calorii, este o alternativă la orez.
  • Seminţele de amarant se pot prăji într-un ceaun şi vor pocni ca popcom-ul. Astfel preparat este o garnitură excelentă pentru peşte sau carne, dar poate fi adăugat în supe, salate sau alte mîncăruri.
  • Cînd se răceşte, amarantul fiert are o consistenţă gelatinoasă şi poate fi folosit pentru a prepara gemuri de fructe fără a folosi pectină. în plus, este necesar foarte puţin îndulcitor.

 

loading...